Un fapt ce mi s-a intamplat recent

Continuand povestea de aici, in tren in drum spre Bucuresti eram, o duduie tanara si emancipata scoase o agenda albastra foarte frumoasa din rucsac, dar ce sa vezi, nu era agenda, ci un simplu monitor… aceea a fost intaia tableta. Tanara se straduia sa scrie un mail pe cand eu ma cazneam cu un amarat de samsung sa intru pe facebook. Ea reusise sa isi noteze gandurile, eu o priveam peste umar cu curiozitate si alergam dupa conexiune ajung din erori in erori.

Mi-as fi dorit chiar atunci si eu una dintre acele oferte   ca sa nu-mi mai vina a da cu telefonul de semnalul de alarma ca sa nu ramana uimit nasul de numele meu de facebook.
Mi-as mai dori o tableta ori de cate ori stau la un ghiseu si doamna de la relatii cu publicul e mai dezinformata decat un picat din luna.
Nu mi-ar fi de prisos nici cand durerea mi s-ar sui pe spate ca o iedera cand stau cocosata pe marginea patului ca sa scriu.
I-as cauta clasici cu cateva click-uri si nu as mai folosi cd-urile primite care se potrivesc cu batranul meu Pentium purtat pe coclauri, care apropos, inca functioneaza onorabil.
Mi-ar mai fi utila prin bucatarie cand uit vreun ingredient, pentru ca, pe mine m-a invatat sa gatesc internetul.

De fiecare data in preajma unei aniversari ma gasesc in fata unei idei fixe de cadou, cartile, daca stau sa ma gandesc bine, tableta m-ar scoate din dilema.

Nu sunt o vizionara, dar cred ca ele, tabletele,  vor lua curand forma telefoanelor iar aceastea din urma se vor transforma in niste fire cu emitator. Inventia unei a doua tablete de ciocolata ar fi ca revolutie chiar si pentru vacile colorate.

Ca orice tanara cu vise inca vii ma gasesc la ce-as putea sa descopar la fel ca o mare dragoste si idei care sa-mi revolutioneze peceptiile despre intoarcerea in trecut.
Si mai ca imi vine sa deschid magazinul Azerty.ro ca s-o si cumpar, dar nu pot, nu, am o prioritate mare, pardon, mica.

In urma cu 16 ani nici nu imi imaginam ca jungla virtuala avea sa fie o prelungire a pasilor de zi cu zi.

In urma cu cativa ani cand duceam serpi in casa strabunicii nu banuiam ca pot sa am in curand un univers in buzunar.

Si totusi, parca m-as lepada macar pentru o luna de tot ce inseamna tehnologie, sa nu mai duc grija semnalului, care apare si dispare ca o fata morgana, de incarcatoare in care pot oricand sa imi rup picioarele, de stresul ca nu ajung sa deschid o aplicatie, de nervii pe care nu-i merit cand n-am conexiune fara fir.

Mi-ar trece, insa repede. E uluitor de bine sa ai lumea la buricul degetelor, sa poti sa o cari cu tine si sa ajungi acolo unde cu siguranta nu vei ajunge niciodata.

Da, mi-ar placea o tableta si ca sa o fac cadou micutului meu rege, merita cu prisosinta si deja da semne ca il pasioneaza tehnologia mobila, trage de cate ori apuca telefonul la piept.

Cred in trecut si mi-e drag HP-ul, dar imi pasa de viitor, micutului meu i-as oferi acest dar doar pentru a-l folosi in avantajul sau fara a se lasa prada unui miraj intreg. Sunt eu idealista, dar mi-ar placea sa-i pot spune despre felul in care trebuie sa uzeze de marea minte in favoarea mintii lui.

Related Posts