Ei sunt isteti, dar mai invata?

“Sus manutele si…” spunea invatatoarea in clasa intai ori de cate ori ne simtea plictisiti si obositi. Patruzeci de manute se ridicau jucause si un cantec vesel incepeam sa cantam.
Asa se desfasurau orele , in joaca. Lucrarile de control si evaluarile erau singurele care  aduceau seriozitate pe fetisoarele noastre si nimeni nu indraznea sa se mai plictiseasca.

Pe la mijloc de trimestru, cand simteam ca bat evaluarile la usa ne strangeam toti in ultimele banci cu o culegere in brate, era doar una pentru 20. Dupa ore grupati cate doi, de obicei cu colegul de banca, luam culegerea acasa si rezolvam testele de evaluare impreuna, ba contra timp sa vedem cine termina primul, ba individual sa testam cine e mai bun. A doua zi eram obligati sa aducem cartea inapoi si s-o dam urmatoarei grupe. Culegerile si caitele de exercitii erau cele mai uzate, dar si ingrijite obiecte comune.

In clipa marilor teste cu totii aveam asteptari de la noi insine si mizam pe capacitatea de a ne autodepasi si de a-l intrece pe celalalt. O parte dintre noi ne bucuram sa scriem litere si sa alaturam propozitii, dar ne temeam ca de bau bau de matematica. Faceam parte din cei care detestau operatiile si pana sa se incheie testul pe fruntea mea cu plus si minus apareau broboane de sudoare, constiinciozitatea m-a salvat intotdeauna, acolo pentru ca nu eram sigura pe mine lucram suplimentar mai mult.
Acum vremurile s-au schimbat, numarul cartilor s-a marit, au fost lansate chiar si site-uri care ofera pachete complete cu teste si exercitii numai bune pentru mintea celor mici.

Cu avantajul erei digitale sub buricele degetelor, cu atuul materialelor necesare la dispozitie si cu elanul inceputului de viata scolara prichindeilor nu le lipseste nimic, sper ca nici dorinta de-a invata pentru a se face mari prin fortele proprii.

Related Posts