Dorintele prea mari provoaca dezamagiri pe masura

Am crezut ca o sa devin o  mama si mai buna daca imi doresc totul pentru copilul meu. Am crezut ca dorintele mele pot sa ii ofere tot ce nu am avut eu. Mare greseala caci dorintele prea mari provoaca dezamagiri pe masura. 

Dorintele se prabusesc ca un castel de nisip cand nu au un fond realist.

Eu, spre exemplu, am iubit mereu Bucurestiul cu bune si rele si in clipa cand am ajuns sa locuim in el am sperat ca, tot ce-am visat se va realiza cat ai clipi. Idealista din fire am vrut sa ating norii fara sa invat sa zbor iar planul de iluzii din cap m-a dus pe o cale gresita.

Imi doream sa merg la un medic ortoped bun, nu am ajuns pentru ca nu avea cine sa stea cu copilul iar cu el de mana pe la usi nu puteam sa stam pentru mai mult de cateva minute.

Visam sa il ducem pe David in locuri frumoase, sa vada parcuri mari, sa se plimbe cu barca, sa vada spectacole pentru copii, sa se joace cu ei in locuri special amenajate.

Niciodata nu am izbutit pentru ca el nu putea sa urce in mijloacele de transport in comun prea mic fiind pentru asta iar bani de taxi pentru destinatii lungi nu aveam. Trebuia sa se multumeasca cu Parcul Lunca Florilor, asta era langa blocul nostru si ne scutea de drum, dar vizitandu-l des obiceiul intrase in rutina iar piciul privea orice activitate cu plictiseala.

Am sperat sa gasim companie buna pentru micut, dar ne era teama de latura nociva a celor ce populeaza cartierul sarac si l-am ferit de copii nepotriviti. Singurii lui prieteni erau Sebi, nepotul unui cunoscut si Antonia, verisoara si doar cativa pusti din parc.

Il si vedeam pe David crescand si mergand la o scoala foarte buna. Anticipand speram sa ajunga fara greutate si  la o facultate de renume. Mie, la vremea cand eram studenta, mi-a fost mai greu sa gasesc gazda, mi-au trebuit bani pentru a ma intretine departe de casa si pentru a plati cazarea… El stand aproape de toate nu avea sa treaca printrun  astfel de calvar.

Puf, cate asteptari nerealiste mai aveam si eu.

Pana sa creasca micul rege totul avea sa se schimbe si ceea ce era  mai important era ca,  dorintele mele pentru el putea sa nu mi le impartaseasca fiind liber sa le aiba pe ale lui.

Am vrut sa ii cumparam tot ce ii lipsea incepand de la haine pana la jucarii si sa ii facem orice pofta. Eh si… inca o dorinta in lista dorintelor neimplinite, pentru ca, lista datoriilor noastre depasea demult bugetul  si era necesar sa o acoperim.

O mutare dintrun oras in altul costa mult, tariful oricarui transportator e de cca 1 leu pe kilometru iar ruta se calculeaza dus si intors. O ruta Deva Bucuresti ajunge pana la 1000 de lei.

O data reintorsi in capitala am incercat sa punem casa mamei soacre la punct, am cumparat o chiuveta noua la bucatarie si-am montat o centrala termica doar ca sa scapam de incalzirea cu un calorifer electric. Investia a fost buna, toata iarna am stat in tricouri, dar de platit pentru aceste lucruri  mai trebuie sa platim inca vreo 10 luni de acum inainte.

Unul dintre visele cele mai de pret era sa ajung la Biblioteca nationala si bineinteles, nu am ajuns. Era mult prea departe si nimeni nu putea sa stea cu David pentru un moft de-al meu.

Ne-am hazardat sa ne dorim o afacere care sa ne scoata din problema finaciara si nici bine nu ne-a incoltit ideea in minte ca am si primit o casa la Deva si ne-am intors aici.

Am lasat totul in urma si-am plecat, nu stiu de ce a trebuit sa platim cu pretul destramarii viselor si nu stiu de ce ne-a fost dat  sa ne intoarcem mereu in cerc. Poate ca o sa aflu candva.

Am ajuns din nou in orasul de provincie celebru pentru cetatea lui pe care il privim de sus si il cuprindem  cu totul. Aici nu sunt nici parcuri in care sa te plimbi cu barca, nici locuri multe de vazut si liceele se inchid, educatia nu e  ca intrun oras mare. Totul e cam cu 20 de ani in urma fata de Bucuresti.

Imi tremura emotia in barba recitind ce am scris, dar e timpul sa accept noua viata si incep a visa realist.

Related Posts