Despre haine cu suflet romantic

Eram saisprezece fete in clasa.  Eu eram ultima la inaltime si la numarul de toale de firma si pantofi. Aceste doua minusuri devenind in timp doua imense complexe. Pentru acel 1.55 cm pe care il masor o puteam gasi vinovata pe mama, lipsa banilor nu puteam sa o imput nimanui. Asa cu capul plecat si hainele mele ponosite suportam mai mult sau mai putin bine toate umilintele si mini defilarile lor ostentative.

– Ah, uite-te si tu ce adidasi are asta? Fata, nu i-ar purta nici bunica-mea cand merge dupa paine la birtul din sat! Zicea una.
– Dar te-ai uitat la blugi? Nu are nici macar o pereche cu talie joasa. Ce sa mai zic de bluza aia devenita din rosie roz de atata uzura. Zicea a doua.
– Arata ca o tata cu pretentii de oraseanca. Concluzionau cu ras barbar asupra-mi.
Credeau ca nu am cum sa aud vorba lor soptita, dar ea zbura clar si lovea dur in urechile mele. Imi plecam capul si taceam, era singura manifestare pe care imi permiteam sa le-o arat, in rest nu voiam a le da satisfactie. Hainele mele pentru scoala de cand uniforma fusese desfiintata erau: doua perechi de blugi clasici, o bluza de lana cu guler inalt, trei  camasi de bumbac  si-o rochie. Nu erau multe, dar erau curate si ingrijite. Le purtam cu modestie si resemnare, niciodata cerandu-le sa se schimbe in haine de printesa. Cand cate una mai inimoasa ma avertiza ca nu se poarta sau ca ar putea sa ma insoteasca la cumparaturi pentru a-mi mari garderoba singurele mele raspunsuri erau evazive sau negative. Asa o descurajam si a doua oara nu mai venea sa-mi ofere nici un ajutor, in schimb ii sporeau rautatile iar eu imi intaream carca carandu-le.

Asa am inchis usa creduei realitati adolescentine fara sa a-mi schimba parerea despre imbracaminte!

Cum timpul sterge rani, dar lasa cicatrici mi-am promis ca, de indata ce voi putea am sa-mi croiesc singura haine. Pana sa ma desavarsesc in arta cusutului e cale lunga, dar important e ca vreau. Si-o sa am cele mai frumoase haine cu suflet si din suflet.
Pentru prima cicatrice, cea a unui magazin accesibil s-a inventat unul pe internet de unde pot sa cumpar pana si o masina de cusut dupa nevoia mea pentru cicatricea umilintei.

Bun! Si acum la treaba. Am liber la cusut si la visat. Liber la visat ca si in vacantele la tara cand observam natura. Primavara, spre exemplu imi doream sa cobor cerul pe mine, sa  miros a iarba pura si sa tresar la atingerea florilor. Cum sa le pun pe toate in practica in 2015? Foarte simplu. Incep cu esarfa, eterna mea iubire, pe care atarn toata culoarea si floarea campului. Un verde crud cu imprimeu, mai ca imi vine sa culeg de pe ea narcisele. Fie la gat, fie in plete, esarfa jucausa e de la sine un accesoriu.
Bluza cu usor iz masculin si generoasa in falduri care sa scuteasca de povara sutienului pentru sanii care inca alapteaza. Ea sa fie galbena. Fusta trapez de culoarea cerului cu nori sporadici o sa imi ia complexul acelor picioare imperfecte pe care le am tot de mama putand fi purtata si peste genunchi. Mai lipseste incaltamintea, dar la capitolul asta m-abtin pentru ca, n-am rabdare sa-l ascult cu interes pe Mihai Albu.

Daca e vara n-am ce face decat sa fiu cat se poate de romantica. Pentru clasic si sobru imi ajunge iarna. Daca e ziua lunga s-o impart dupa nevoi, pentru cele obisnuite o rochita tot inflorata cu elastic in talie sa-mi asigure libertatea de miscare si suficient de vaporoasa incat sa nu urasc soarele prea mult. Pentru o intalnire speciala cu o persoana necunoscuta mi-as alege ceva nonconformist, o rochie de voal prinsa gratios la mijloc cu o centura si suficient de atenta incat sa-mi dezvaluie lung bratele si atent din cand in cand picioarele.
Pentru malul marii as vrea rochii lungi si tot de voal care sa ma poarte pe aripi Cu spatele gol usor alarmandu-mi de umeri bretele si deschizandu-se in cadere ca sa cuprinda fiecare pas din nisip pentru a nu lasa nicio urma.

Pentru seara vreau tot ceva elegant, cu umeri goi, talie bine marcata si material fluid in forma ampla in partea inferioara, tot de culoarea marii smarald pe care nu m-as indura sa nu o iau cu mine. Ba mai mult as indrazni sa-mi pun o palarie neagra cu boruri largi. Nu ca mi-ar placea in mod special palariile, dar au un aer distinct.

Daca e toamna e vremea frunzelor pastel, a luminilor pale si-a aramiului curat. Si mirosul vantului sau zgomotul ploii mi l-as pune pe haine si atunci mi-as croii rochii in contrast. Mult negru si mult aramiu de frunza cazuta Pe acelasi model, bine definit, dar lejer in partea superioara si trapez in partea inferioara. Mai mult ca toamna pot purta tricotul fara probleme asa cum am invatat de la strabunica cu rabdare si gratie. Toata simfonia de culori sa fie a mea.

Despre ce-as purta iarna nu mai vorbesc, pentru ca m-am saturat de atatea haine groase si de abia astept sa imi port voalul cu feminitate, deci vina vara ca nu am rabdare.

As vrea insa o rochii de seara, voiam sa scriu de mireasa, dar nu stiu daca ajung la propria cununie religioasa asa ca aman visul putin, o rochie de seara pentru fiecare anotimp. Primavara verde toata in degrade care sa imbine galben, lime, turcoaz si un imprimeu indraznet de frunza noua.
Pentru vara curga-mi scoicile dintre degete, straluceasca cerul si marea la un loc intr-o contopire unica.
Iara toamna fie-mi in rochii un continuu apus.
In valuri, falduri si volane.

Cu masina asta inainte pot sa ma pun pe infaptuit haine cu suflet. Si ce nu poate realiza un Brother cand are posibilitatea de a face 1000 de impuscaturi pe minut. Strabunica ar fi invidioasa. Ea statea si pedala fara incetare si pentru 10 impunsaturi.
Masina de cusut Brother Innov-is 55 are un plan convenabil pe suprafata de lucru, astfel sa nu fie incomoda. Are led incorporat, un sistem de introducere a atei in ac automat, un cutit de taiere a ei, dar si un buton de reglare al tensiunii firului. Ce sa mai cer? Pacat ca nu mai traieste batrana sa se bucure si ea de minune.  O minune electronica.

Cate nu i s-au oferit pentru a fi perfecta. Are un buton si un ac pentru fiecare cusatura, fie ele drepte si reglablile, in zig zag si la fel de reglabile, 45 decorative , elastice.  55 si cinci de semne si litere numai bune de imprimat in material si chiar si trei cusaturi de surfilat (zig-zag combinat cu dreapta) si inca  doua cusaturi de tip invizibil. Unde sa mai pun ca ma scuteste de chinul coaserii de nasturi si de fermoare. Ba chiar coasa cu ac dublu.

E prevazuta cu un buton de pornire/ oprire, unul pentru coasere inainte/ inapoi si unul de pozitie ac. Totul la o apasare distanta. De asta m-as opri asupra acestui model  dintre atatea masini de cusut si marci chiar daca-i unul mai scump.

Pretentioasa sau nu, cu siguranta sunt o romantica incurabila care s-ar imbraca asa cum v-a spus, fara ambitia de a fi creatoare decat pentru sufletul ei.

Related Posts