Constatare dureroasa

Şi încă o constatare dureroasă-  mulţi tineri din generaţia mea îşi doresc o carieră medie, o viaţă liniştită, cu căsuţă ,  maşină şi familie fericită. Nimic în neregulă, până aici. Doar că eu nu înţeleg un lucru- cum vor reuşi să aibă toate astea într-un asemenea sistem? Precizez că majoritatea vor o existenţă cinstită, deci se exclude varianta  o să fac tot ceea ce face restul, câteva afaceri dubioase şi mi-am asigurat toată viaţa. Trăiesc cu iluzia că lasând în pace sistemul, adică interacţionând la minimum cu el( doar cât să aibă o slujbă), vor fi ignoraţi. Autoilzionare efemeră. Cât vom trăi, vom fi afectaţi de noile decizii ale celor ce ne conduc şi pasivismul nu e calea corectă.

Da, trăim în România! O ţară ca oricare alta, poate mult mai frumoasă decât multe,  dar în care plângerea de milă a cetăţenilor a ajuns sport naţional. Şi acum vreau să închei cu câteva versuri din acelaşi Eminescu, care spre deosebire de noi , nu a stat cu braţele încrucişate, ci s-a revoltat întotdeauna în faţa nedreptăţilor din societate.

Related Posts

Scrie-ti parerea